Precis vi s-a întâmplat. Fericiți cei care sunt întrebați. Foarte des lumea vine și-ți înșfacă pruncul fără avertizări prealabile. Țin minte chestia asta de când eram și eu mică și îi uram efectiv pe toți ăia care simțeau nevoia să mă atingă, să-și lase balele pe obrajii mei generoși. Chiar și bale pe mâinile mele slăbănoage mă enervau. Nu am fost niciodată genul ăla de persoană care simte nevoia să se atingă constant de alți oameni, să se gâdile, să se țină de mână.
De altfel, sunt o fire foarte pupăcioasă. Dar în cerc restrâns. Sunt destul de puține persoane pe care îmi face plăcere să le pup: copilul, soțul, părinții, finuța, familia apropiată, în principiu. Știu că pupatul e un fel de conduită socială, ne pupăm când ne întâlnim, unii colegi făceau asta și la liceu, în fiecare zi, de vreo 3 pauze ei doar se pupau unii cu alții. Nu i-am înțeles niciodată.
Revenind la copil.
Eram în fața blocului cu Tudor în cărucior, îl așteptam pe H să coboare. O doamnă necunoscută intră-n vorbă, vai, ce bebeluș drăguț, cât timp are, cum îl cheamă, din astea. E foarte ușor să faci conversație din asta inutilă cu iluștri necunoscuți, când ai un bebeluș la purtător. Pe doamna nu o cunoșteam de dinainte nici Tudor, nici eu, dacă nu v-a fost clar până acum. Și mă întreabă: ”Pot să pun mâna pe el?”
Aș prefera să nu, dacă tot ați întrebat. Dar cum să livrezi un astfel de mesaj urâcios în fond și la urma urmei, unui om plin de simpatie pentru copilul tău. Simpatie și o pereche de mâini nespălate, aș adăuga eu. Adică, să fim serioși, orice teoria microbului sănătos mi-ați ține, femeia nu venea tocmai de la baie. Și nici nu purta săpun dezinfectant la ea. (Aveam eu în geantă, dar am mai încercat cu cineva și s-a supărat, de acum nici la mesaje pe facebook nu îmi mai răspunde. Se face că nu le vede.)
Și i-am zis așa: ”Puteți pune mâna pe mine în locul lui. Ce, nu-s adorabilă și eu?”
Păi, nu i-am zis bine?!
Iar dumneavoastră, puteți folosi replica de mai sus, doar dacă vă-ntoarceți să-mi spuneți cum a reacționat necunoscuta. A dumneavoastră, că a mea s-a cam speriat. :)))
sursa foto
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.